GHIOCEII

În vremea de demult, Doamne-Doamne, a dat câte un Înger păzitor fiecărui suflet, iar celor mai mărunte creaturi, cum sunt albinele şi furnicile a dat câte un singur Înger pentru toate, să le conducă, să le apere. Apoi Doamne-Doamne, a dat câte un Înger copacilor, florilor, ierburilor, păsărilor, apelor dar şi vântului, ploii, norilor şi anotimpurilor. Iarna, Vara, Primăvara şi Toamna au şi ele câte un Înger, care le ajută să facă toată treaba, care-i tare multă. Îngerul acesta are grijă să se întâmple totul la vremea potrivită. Odată Iarna uitase să plece. Trecuseră Babele, când Iarna îşi aruncase cojoacele cele grele….Dar zăpada încă acoperea totul. În Cer era multă îngrijorare. Îngerul Primăverii mergea de colo până colo tânguindu-se: -Vai! Vai! Vai mie! Ce mă fac? Uite, a venit vremea Primăverii! Dar Iarna n-a plecat încă! Am tot sunat clopoţeii de aur, dar zadarnic. Zăpada acoperă totul, este frig. Or să vină păsările călătoare… dar nu vor avea ce mânca pentru că totul este îngheţat. Copacii vor înmuguri şi mugurii vor pieri fără soare. Ce ne facem? -Ia, nu te mai plânge atât! îi spuse un alt îngeraş. Vorba multă, sărăcia omului! Dacă te vaieţi, ce crezi că vei face? Linişteşte-te şi gândeşte-te cum să faci. Sau roagă-te la Doamne-Doamne să te ajute…. -A ! Mi-a venit o idee! Poate că Iarna, care are căciula trasă pe urechi nu aude clopoţeii mei, care dau semnalul de plecare… -Chiar! Hai, scutură-i mai bine! Primul Îngeraş prinse a suna din răsputeri, clopoţeii de aur cu care îi da de veste Iernii că timpul ei a trecut. Sună mult şi tare. De la o vreme obosi şi din nebăgare de seamă scăpă clopoţeii din mână… Clopoţeii de aur ai îngeraşului se rostogoliră dintr-un Cer în alt Cer, din nor în nor şi căzură cu sunet stins în zăpada pufoasă, care acoperea tot pământul: Cling! Cling!Cling! A doua zi de dimineaţă în locul acela, străpungând curajos pătura de nea răsăriră câţiva clopoţei albi, cu codiţă verde şi frunzuliţă lunguiaţă. -Ce floare gingaşă şi curajoasă! Se minunară cei doi Îngeri şi tot Cerul de Îngeri. Şi deodată o înfiorare cuprinse Cerul: Micii clopoţei vor îngheţa? În clipa aceea în Cer sună marele clopot al Timpului. Iarna ascultătoare îşi adună mantia de zăpadă şi plecă departe la Polul Nord pentru un an. Micii clopoţei au fost astfel salvaţi de îngheţ. Îngerii priveau din Înalt minunaţii clopoţei albi şi au şoptit: -Ghiocei!

--------------------------------------------------------------------------------