Sunt mai bogata cu fiecare zi ce trece pentru că am învăţat cum să dăruiesc şi să primesc mici, dar preţioase daruri precum: zâmbete, cuvinte plăcute, încurajatoare, mulţumiri, aprecieri.Invata să accepti cu bucurie complimentele, aprecierile şi dragostea pe care le primesti.. Învaţă si tu să le preţuiesti adevărata valoare, întrucât ele sunt pentru suflet ceea ce mâncarea este pentru trup.
vineri, 31 decembrie 2010
joi, 30 decembrie 2010
SFIRSIT DE AN
Mai putin de 60 de ore si inca un calendar s-a umplut si-i face loc urmatorului. Inca un final urmat de un nou inceput. Inca un timp in care ne uitam in urma si tragem linie, ne uitam inainte si planificam. Am impresia ca in ultima vreme timpul nu e deloc rabdator cu noi si se grabeste tot mai tare sa se scurga. Parca acum transformam 9-ul in 10 si deja 11-le e gata sa-l detroneze pe 10
Ma gandesc la 2010 ca la anul in care am invatat poate cele mai multe lectii. A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare. A fost anul in care am invatat ca si atunci cand cazi te poti ridica si poti continua cu fruntea sus. Am invatat ca atunci cand i-a redat orbului vederea, Isus nu i-a deschis pur si simplu ochii, ci mai intai i-a pus tina pe ei.
Imi numar binecuvantarile si nu sunt putine. Ii numar pe cei pe care ii iubesc si nu-s putini. Ii numar pe cei care imi sunt alaturi si nu-s multi, da-s de calitate. Fie ei aproape sau mai departe. Nu voi insirui nume, prefer sa le pastrez pentru mine.
Dar va multumesc voua, cei ce faceti parte din familia mea, cele ce-mi sunteti (inca) colege si sper prietene, prieteni, amici, cunostinte, oameni care ma cunosc mai mult sau mai putin, oameni cu care am stat de vorba mai mult sau mai putin. Va multumesc pentru iubire, respect, incurajari, imbratisari, lacrimi, urari, va multumesc ca prin voi ma cunosc mai bine si Il cunosc mai bine.Va multumesc voua prieteni virtuali care m-ati suportat ,care mi-ati fost alaturi atunci cind simteam nevoia de comunicare ..
Iar pentru anul care vine imi doresc liniste in suflet, raspunsuri la intrebari, usi deschise si Oameni langa mine. Imi doresc sa primesc doar ceea ce imi lipseste cu adevarat; nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de lucruri, de vise, de impliniri. Nu imi doresc nici mai mult, nici mai putin.
Imi doresc sa fiu mai sensibila fata de cei din jurul meu, imi doresc sa am dragoste multa de daruit, respect si apreciere. Imi doresc sa fiu mai putin incapatanata si mult mai maleabila. Imi doresc sa pot darui mai mult si sa stiu aprecia mult mai mult ceea ce primesc. Imi doresc sa ascult mai mult decat vorbesc si sa actionez mai mult.
De atatea ori ne e usor sa discutam, sa tragem concluzii, sa judecam si sa teoretizam pe diverse teme si cand vine examenul punerii in aplicare ramanem cu totii corigenti.
Ma bucur ca sunt un om bogat!
La multi ani si un 2011 cu multa intelepciune tuturor!
Ma gandesc la 2010 ca la anul in care am invatat poate cele mai multe lectii. A fost anul in care prin proba focului a fost testata adevarata valoare. A fost anul in care am invatat ca si atunci cand cazi te poti ridica si poti continua cu fruntea sus. Am invatat ca atunci cand i-a redat orbului vederea, Isus nu i-a deschis pur si simplu ochii, ci mai intai i-a pus tina pe ei.
Imi numar binecuvantarile si nu sunt putine. Ii numar pe cei pe care ii iubesc si nu-s putini. Ii numar pe cei care imi sunt alaturi si nu-s multi, da-s de calitate. Fie ei aproape sau mai departe. Nu voi insirui nume, prefer sa le pastrez pentru mine.
Dar va multumesc voua, cei ce faceti parte din familia mea, cele ce-mi sunteti (inca) colege si sper prietene, prieteni, amici, cunostinte, oameni care ma cunosc mai mult sau mai putin, oameni cu care am stat de vorba mai mult sau mai putin. Va multumesc pentru iubire, respect, incurajari, imbratisari, lacrimi, urari, va multumesc ca prin voi ma cunosc mai bine si Il cunosc mai bine.Va multumesc voua prieteni virtuali care m-ati suportat ,care mi-ati fost alaturi atunci cind simteam nevoia de comunicare ..
Iar pentru anul care vine imi doresc liniste in suflet, raspunsuri la intrebari, usi deschise si Oameni langa mine. Imi doresc sa primesc doar ceea ce imi lipseste cu adevarat; nu vreau sa fac risipa de oameni, de sentimente, de lucruri, de vise, de impliniri. Nu imi doresc nici mai mult, nici mai putin.
Imi doresc sa fiu mai sensibila fata de cei din jurul meu, imi doresc sa am dragoste multa de daruit, respect si apreciere. Imi doresc sa fiu mai putin incapatanata si mult mai maleabila. Imi doresc sa pot darui mai mult si sa stiu aprecia mult mai mult ceea ce primesc. Imi doresc sa ascult mai mult decat vorbesc si sa actionez mai mult.
De atatea ori ne e usor sa discutam, sa tragem concluzii, sa judecam si sa teoretizam pe diverse teme si cand vine examenul punerii in aplicare ramanem cu totii corigenti.
Ma bucur ca sunt un om bogat!
La multi ani si un 2011 cu multa intelepciune tuturor!
marți, 28 decembrie 2010
joi, 23 decembrie 2010
miercuri, 22 decembrie 2010
marți, 21 decembrie 2010
duminică, 12 decembrie 2010
duminică, 5 decembrie 2010
sâmbătă, 4 decembrie 2010
vineri, 3 decembrie 2010
joi, 2 decembrie 2010
miercuri, 1 decembrie 2010
duminică, 28 noiembrie 2010
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
PRIETENIE: Povestea ochilor
PRIETENIE: Povestea ochilor: "A fost odata o oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba. Ea ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era into..."
PRIETENIE: PRIETENIA
PRIETENIE: PRIETENIA: "Prietenia este atat de greu de descris in cuvinte, incat te simti dezarmat in fata miilor de ganduri pe care le nutresti fata de acest conc..."
PRIETENIE: Unde ma indrept?
PRIETENIE: Unde ma indrept?: "Sa poti atinge capatul pamantului ai nevoie sa fii mai mare decat pamantul. Insa pentru ce ai nevoie sa atingi capatul pamantului? Evolutia ..."
PRIETENIE: GINDURII
PRIETENIE: GINDURII: "Pasii sufletului imi umbla desculti lasand urme abia vizibile pe firicelele de nisip desprinse din clepsidra vietii … zboara precum petalele..."
PRIETENIE: Cu siguranta exista si o cheie......
PRIETENIE: Cu siguranta exista si o cheie......: "Nimic din noi nu infloreste cand zapezi de ganduri si nelinisti ne arunca prizonieri in catusele singuratatii. Cu siguranta exista si o chei..."
PRIETENIE: Viata este arcul si coarda este visul.....
PRIETENIE: Viata este arcul si coarda este visul.....: "Viata este arcul si coarda este visul. Sagetatorul e omul, lui ii ramine doar sa tinteasca. Dar puterile destinului sunt de neinvins de catr..."
vineri, 26 noiembrie 2010
joi, 25 noiembrie 2010
vineri, 19 noiembrie 2010
marți, 19 octombrie 2010
vineri, 15 octombrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
joi, 7 octombrie 2010
miercuri, 15 septembrie 2010
REFLECTII
Mă apasă bolta albastră prin neputinţa penetrării mele dincolo de perenitatea umanului. Gândul firav mi se prelinge agale între dulceaţa delăsării şi fermitatea voinţei. Şi apoi cerul...atât de deschis, de disponibil şi atât de înalt...că-l pot atinge de pe genunchi. Refuz aplecarea orgoliului şi trec mai departe suspinând. Lacrima uitată mai ieri în colţul ochiului care râde, s-a uscat deja. În locul ei a rămas doar setea eternă şi foamea după ceva BUN, moral, care viază.Sub firul ierbii, sămânţa vieţii vibrează încălzită de razele soarelui orbitor. Dincolo de visele mele prăfuite, viaţa adevărată palpită, mocneşte, zvâcneşte, bate! Simt...Ştiu...Gândesc...Am libertate... Şi parcă, toate astea le schimb pe o himeră, pe o chemare la suspin...pe o îmbrăţişare- dorită- cu tristeţea. Cum să pot suporta ca mâna asta, mâna mea care scrie, e prea firavă, sau că piciorul meu, cu care calc peste simţăminte, e nestatornic, sau că ochiul meu îmi relativizează percepţia, sau că buzele mele, sau chiar inima mea pe care o simt în bătăi sacadate, nu e a mea, nu sunt ale mele!...ci sunt ale Altcuiva...şi că dincolo de tot ce e în jurul meu îmbătător prin culori, forme, parfumuri, e doar un preaviz la adevărata viaţă. Adevărata viaţă, dincolo de cuvinte, de înveliş, de conţinut şi de ştiinţă... Aşa că, resemnată, aleg tristeţea în locul inelului de rege, aleg păcatul în schimbul veşmântului de puritate, aleg uşurătatea în locul încălţămintei umilinţei, iar pe frunte pecetea urii, în schimbul sărutului iubirii şi refuzând Viaţa, nu vreau să primesc îmbrăţişarea de rob. E mai uşor să fiu tristă, neînţeleasă, indecisă, vulnerabilă, decât să trăiesc cu pecetea de rob, ce presupune lupta continuă cu sinele, cu lipsa umanului, cu imoralitatea şi cu păcatul!...şi mai degrabă aleg neputinţa transcederii din lumea asta decât supliciul propriului exil de tot ce mă înconjoară...
sâmbătă, 4 septembrie 2010
GINDURI DESPRE VIATA
Intotdeauna noi incercam sa demonstram barbatilor ca suntem tari,mai tari ca otelul uneori si ca ne ispraivim cu toate singure...fara sa oferim cuiva ceva in schimb sau sa asteptam laude,care deseori intirzie sa apara...Am reusit sa ma impun ca personalitate dar nu si ca femeie.Imi reuseste sa impresionez un barbat prin 3 fraze,sa impun caracter si inteligenta..si rezultatul pe care-l asteptam anterior era ca ,el,sa-mi cada la picioare si sa ma incoroneze ca zeita.)Culmea,e ca imi placea acest lucru pana nu demult...acum contez doar eu!Nu ma mai intereseaza sa demonstrez cuiva ce tare sunt..Probabil am mai crescut)
Am inteles de curind, ca rolul nostru, al femeilor, nu este acela de a ne masura cu barbatii. Ci de a darui Iubire. De a fi Iubire. De a imbratisa lumea cu frumusetea, gingasia, bunatatea, intuitia, intelepciunea si Iubirea noastra. Barbatii primesc iubire si dau energie. Femeile dau iubire si primesc energie. Asa functioneaza lucrurile!...
Multumesc pentru ca sunt Femeie si nu as mai fi nimic altceva, in aceasta viata, decit Femeie. Si ce daca nu stim sa schimbam singure roata de la masina? Noi stim sa Iubim si Iubirea pune Universul in miscare!
Am inteles de curind, ca rolul nostru, al femeilor, nu este acela de a ne masura cu barbatii. Ci de a darui Iubire. De a fi Iubire. De a imbratisa lumea cu frumusetea, gingasia, bunatatea, intuitia, intelepciunea si Iubirea noastra. Barbatii primesc iubire si dau energie. Femeile dau iubire si primesc energie. Asa functioneaza lucrurile!...
Multumesc pentru ca sunt Femeie si nu as mai fi nimic altceva, in aceasta viata, decit Femeie. Si ce daca nu stim sa schimbam singure roata de la masina? Noi stim sa Iubim si Iubirea pune Universul in miscare!
marți, 31 august 2010
csophia: Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi
csophia: Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi: "Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi. Daca treci prin viata lasand ‘’usi deschise’’ pentru orice eventualitate, niciodata nu te ..."
csophia: Pentru ca suntem prieteni !!
csophia: Pentru ca suntem prieteni !!: "Pentru ca suntem prieteni norii nu sunt asa de intunecosi . Daca in viata mea este cateoadata furtuna, stiu ca acest lucru, acum, nu ma mai..."
Pentru ca suntem prieteni !!
Pentru ca suntem prieteni norii nu sunt asa de intunecosi .
Daca in viata mea este cateoadata furtuna, stiu ca acest lucru, acum, nu ma mai poate zdruncina. Ploaia ma poate biciui, vantul imi poate incetini mersul, stiu insa ca am prieteni dragi, ca putem sa radem impreuna, sa glumim, sa ne impartasim sperantele si dezamagirile, ei sunt umbrela mea.
Pentru ca suntem prieteni ma simt puternica si stiu ca tu ai incredere in mine.
Prietenii sunt persoane care nu-mi datoreaza nimic si imi daruiesc atat de mult !
Sunt oameni care ma fac sa ma simt pretioasa. E o legatura de suflet care face ca prietenia sa functioneze. Sunt scurtele(sau prea lungile....) conversatii in care impartasim sperante sau esecuri. Si faptul ca imi impartasesc ceva din sufletul lor ma face sa ma simt importanta .
Pentru ca suntem prieteni pot infrunta incercarile vietii. Prietenii ma incurajeaza si ma fac sa simt ca deja am invins ! Uneori imi spun si ca am pierdut - un prieten adevarat spune direct, in fata un lucru coplesitor de real si de dur. Si eu imi iau seama la greseala si pot astfel infrunta orice obstacol pe drumul vietii. Daca pierd calea, prietenii ma ajuta sa revin pe drumul cel bun. Daca inving sau pierd, daca am cazut sau ma inalt, spun prietenilor - ei nu ma judeca ci ma incurajeaza. Nu conteaza cum e viata mea acum, prietenii mi i-am gasit aici. Si, cu mirare constat, ca aici inseamna acum „acasa”.
Pentru ca suntem prieteni soarele straluceste mai aproape. Si simt razele prieteniei luminandu-mi viata si incalzindu-mi inima. In cupa prieteniei fiecare toarnã cât are si cat poate. Si totul se niveleazã . Si nu se mai stie care a turnat mult si care a turnat putin. Iar gustul Marqueritei devine, asa amestecat, divin...
Tacerea mea te iubeste, prieten drag. Am nevoie de tine departe acum. Asta, pentru a te simti aproape. Cand voi gasi Dumnezeul din mine il voi pune la picioarele Dumnezeului din tine, in semn de mare prietenie(stiu sigur ca ai un Dumnezeu al tau chiar daca nu recunosti asta. Si nu te-ai lasat vreodata in voia lui. Ai sa inveti asta? )
Daca in viata mea este cateoadata furtuna, stiu ca acest lucru, acum, nu ma mai poate zdruncina. Ploaia ma poate biciui, vantul imi poate incetini mersul, stiu insa ca am prieteni dragi, ca putem sa radem impreuna, sa glumim, sa ne impartasim sperantele si dezamagirile, ei sunt umbrela mea.
Pentru ca suntem prieteni ma simt puternica si stiu ca tu ai incredere in mine.
Prietenii sunt persoane care nu-mi datoreaza nimic si imi daruiesc atat de mult !
Sunt oameni care ma fac sa ma simt pretioasa. E o legatura de suflet care face ca prietenia sa functioneze. Sunt scurtele(sau prea lungile....) conversatii in care impartasim sperante sau esecuri. Si faptul ca imi impartasesc ceva din sufletul lor ma face sa ma simt importanta .
Pentru ca suntem prieteni pot infrunta incercarile vietii. Prietenii ma incurajeaza si ma fac sa simt ca deja am invins ! Uneori imi spun si ca am pierdut - un prieten adevarat spune direct, in fata un lucru coplesitor de real si de dur. Si eu imi iau seama la greseala si pot astfel infrunta orice obstacol pe drumul vietii. Daca pierd calea, prietenii ma ajuta sa revin pe drumul cel bun. Daca inving sau pierd, daca am cazut sau ma inalt, spun prietenilor - ei nu ma judeca ci ma incurajeaza. Nu conteaza cum e viata mea acum, prietenii mi i-am gasit aici. Si, cu mirare constat, ca aici inseamna acum „acasa”.
Pentru ca suntem prieteni soarele straluceste mai aproape. Si simt razele prieteniei luminandu-mi viata si incalzindu-mi inima. In cupa prieteniei fiecare toarnã cât are si cat poate. Si totul se niveleazã . Si nu se mai stie care a turnat mult si care a turnat putin. Iar gustul Marqueritei devine, asa amestecat, divin...
Tacerea mea te iubeste, prieten drag. Am nevoie de tine departe acum. Asta, pentru a te simti aproape. Cand voi gasi Dumnezeul din mine il voi pune la picioarele Dumnezeului din tine, in semn de mare prietenie(stiu sigur ca ai un Dumnezeu al tau chiar daca nu recunosti asta. Si nu te-ai lasat vreodata in voia lui. Ai sa inveti asta? )
miercuri, 25 august 2010
CUGETARI
Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe.
Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.
Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri.
Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau...
Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau...viata ta.
Frank Outlaw
"Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca"
( Sf. Augustin )
“Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gandeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora.” ANONIM
Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.
Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri.
Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau...
Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau...viata ta.
Frank Outlaw
"Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca"
( Sf. Augustin )
“Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gandeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora.” ANONIM
sâmbătă, 14 august 2010
Dragostea ne innobileaza sufletele pagane
Dragostea ne innobileaza sufletele pagane, ne da calitatea de a fi umani si posibilitatea de avea un colt din eternitate.Rodul ei este viata insasi de pe intreg pamantul. Ea este idealul multor naivi (dupa unii) dar cu siguranta acei oameni la sfarsit vor putea spune ca nu au trait degeaba, vor putea privi cu demnitate si mandrie in urma stiind ca ei au existat, exista si vor exista mereu in sufletul cuiva drag.Dragostea implica daruire totala, o credinta sfanta in ceva …in cineva. Este o sclipire, o ratacire de moment ce ne schimba si ne preface intreaga viata, intreaga fiinta. Este o comuniune trup si suflet liber consimtita care ne inalta, ne face sa fim mai buni, mai frumosi. Unii ar numi-o refacerea mitului androginului caci asta a dorit Creatorul nostru pentru noi. Iar noi ne supunem acestei vointe divine. El a dat fiecaruia dintre noi un suflet pereche si odata cu el pasiunea cautarii lui. Nu a dorit ca noi sa fim singuri si nefericiti (caci asta inseamna singuratatea) si ne-a inzestrat cu tot potentialul de a ne regasi, de a ne intregi, de a fi un tot universal suficient sie insusi. Dragostea se citeste in ochii iubitului, poarta catre sufletul lui. Daca ai privit odata adanc in acei ochi esti pierdut pentru totdeauna. Vei dori sa existi doar pentru a te regasi in acea privire si iti va fi suficient.Umblam hai-hui prin lume cautand ceva nedeslusit, iar cand il gasim multi dintre noi refuza sa accepte aceasta esenta a vietii atat de intensa, de complexa si complicata , preferand ceva simplu si superficial. Probabil se tem... si teama este inamicul numarul unu al fericirii. Aceasta teama este devoratoare si nu ne lasa sa fim fericiti asa cum ne-a fost predestinat sa fim.Destinul nu este un dat implacabil, el poate fi modelat. Este un act de vointa si liber arbitru: accepti fericirea sau pleci in cautarea nefericirii. Fericirea poate fi chiar langa noi trebuie doar sa o imbratisam sa-i dam o sansa de a fi. Intr-o revelatie de moment vom intelege. Uneori dragostea doare si nu exista alt antidot decat suferinta pana la limita cea mai de jos pentru a o intelege si a o accepta , pentru a putea merge mai departe.Privim muti de uimire in fata mirajului ei, riscam totul pentru a o avea, sau alteori ii intoarcem spatele nerecunoscatori. Cert este ca trebuie sa luptam pentru ea, sa o cautam, sa ne deschidem sufletul in fata ei, iar atunci cand o gasim sa o pretuim ca pe cel mai frumos dar pe care ni l-a lasat Dumneezeu noua muritorilor.
jertfa
Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi… jertfa.”
Poate ca este adevarat ce se scrie in carti… si cred… cand aud ca exista sufletul pereche… ca exista oameni care sunt nascuti unul pentru celalalt… nu trebuie decat sa-l cauti … sa-i dai sansa sa-ti intalneasca privirea… caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa… iar aceasta clipa poate fi exact acea privire! TRIST… sunt oameni pe acest pamant care intr-o viata nu reusesc sa intampine aceasta clipa… sau nu ii acorda atentia necesara!
Dragostea e “hoata”… te fura… te inseala… dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti… este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura… “Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd....
Poate ca este adevarat ce se scrie in carti… si cred… cand aud ca exista sufletul pereche… ca exista oameni care sunt nascuti unul pentru celalalt… nu trebuie decat sa-l cauti … sa-i dai sansa sa-ti intalneasca privirea… caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa… iar aceasta clipa poate fi exact acea privire! TRIST… sunt oameni pe acest pamant care intr-o viata nu reusesc sa intampine aceasta clipa… sau nu ii acorda atentia necesara!
Dragostea e “hoata”… te fura… te inseala… dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti… este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura… “Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd....
De unde vin lacrimile?
M-ai intrebat nu demult ce inseamna lacrimile pentru mine si atunci nu ti-am putut raspunde. Insa daca m-ai fi vazut plangand, atunci cand am aflat ca Ingerul Albastru a plecat, ai fi inteles poate...De unde vin lacrimile? Sa fie ingerii responsabili de stralucirea lor amara? Cu siguranta, lacrimile sunt urmele lor, pentru ca fara de ingeri, eu n-as fi aflat ca plang din regretul paradisului.
Azi, toate lacrimile mele se duc in sus, de parca si-ar cauta sufletul pierdut printre stele, sau poate cerul e doar o alta treapta pentru purificarea inimii?Cu ce ar putea fi comparat atunci un suspin de inger? Nu stiu de ce, dar simt ca de multe ori nu ma intelegeti. V-ati obisnuit prea mult cu voi, incat adesea uitati... Nu intelegeti ca nu vreau sa pun dorinta inimii mele doar in inima mea?Am inceput incet, incet sa devin dependenta de a ma purifica prin lacrimi si sufletul meu asteapta cu infrigurare acea picatura de Lacrima Albastra.Voi ajunge vreodata atat de pura, incat sa nu ma mai pot oglindi decat in lacrimi de ingeri?De ce ma simt oare atat de legata de muzica? Uneori nu pot face o diferenta intre lacrimi si muzica. De multe ori plang cantand sau cant plangand. Muzica se naste pentru mine din regretul caderii din paradis, e ca o amintire ca acolo si ea da nastere la urmele acestui regret, la lacrimi. De aceea, nu exista muzica fara amintirea paradisului si a caderii.Si m-am intrebat de ce am cazut si tot eu am cautat sa-mi raspund. Secretul se afla cu siguranta in mine, mi-ai spus, dincolo de tot ce a fost candva. Raspunsul va trebui deci sa-l descopar singura, dar poate nici nu va mai fi nevoie. Poate-l stiu deja...Cu cat inaintez in viata, imi dau seama ca imi recastig amintirile. Totul a mai fost candva. Adesea am impresia ca imit o lume pe care am mai trait-o, asta poate pentru ca nu castig nimic, ci ma recastig.
Azi, toate lacrimile mele se duc in sus, de parca si-ar cauta sufletul pierdut printre stele, sau poate cerul e doar o alta treapta pentru purificarea inimii?Cu ce ar putea fi comparat atunci un suspin de inger? Nu stiu de ce, dar simt ca de multe ori nu ma intelegeti. V-ati obisnuit prea mult cu voi, incat adesea uitati... Nu intelegeti ca nu vreau sa pun dorinta inimii mele doar in inima mea?Am inceput incet, incet sa devin dependenta de a ma purifica prin lacrimi si sufletul meu asteapta cu infrigurare acea picatura de Lacrima Albastra.Voi ajunge vreodata atat de pura, incat sa nu ma mai pot oglindi decat in lacrimi de ingeri?De ce ma simt oare atat de legata de muzica? Uneori nu pot face o diferenta intre lacrimi si muzica. De multe ori plang cantand sau cant plangand. Muzica se naste pentru mine din regretul caderii din paradis, e ca o amintire ca acolo si ea da nastere la urmele acestui regret, la lacrimi. De aceea, nu exista muzica fara amintirea paradisului si a caderii.Si m-am intrebat de ce am cazut si tot eu am cautat sa-mi raspund. Secretul se afla cu siguranta in mine, mi-ai spus, dincolo de tot ce a fost candva. Raspunsul va trebui deci sa-l descopar singura, dar poate nici nu va mai fi nevoie. Poate-l stiu deja...Cu cat inaintez in viata, imi dau seama ca imi recastig amintirile. Totul a mai fost candva. Adesea am impresia ca imit o lume pe care am mai trait-o, asta poate pentru ca nu castig nimic, ci ma recastig.
Suntem o invaluire de ape
Suntem o invaluire de ape, de suflete, de cuvant. Enigmatic si molecular ne cautam polaritatea. Ne regasim, ne placem, interactionam….iar apoi ramane stapan doar Timpul. El conduce acest Univers parfumat de senzatii. Ne indragostim tot mai rar, din pacate. Dorim sa controlam totul: destinul, iubirea si tot ce-i firesc. De ce oare nu ne mai ascultam sufletele? Spun prea multe adevaruri? Dintr-o urata teama de esec fugim, ne ascundem dupa conventii si inghetam acolo. Eu inteleg ca si suferinta are rostul ei. E singura care ne ajuta sa intelegem cu adevarat cine suntem. E specifica meditatiei si instrospectiei. E un dar trist. E insa singurul care ne mai apropie de sufletul nostru.Am ascultat ecoul unui cuvant abia soptit si am simtit ce frumoase valuri poate sa faca in mine fericirea. Sentimentul ca am fost candva un INTREG DE INTELESURI. Ce poate fi mai frumos decat o invitatie la fericire? Eu stiu acum raspunsul: e dorul de dor!
PRINZONIERII A TREI TIMPURI ..
Cu totii credem ca suntem prizonierii a trei timpuri: trecut, prezent, viitor. Din pacate, sau din fericire, nu traim in nici unul din cele trei segmente de timp. In trecut niciodata nu putem fi, reala este doar clipa prezentului, insa este doar o clipa relativa,caci de fiecare data cand vorbim clipa reala devine o clipa trecuta. Iar viitorul este doar o proiectie nesigura a mintii.Nu ne putem plimba pe axa timpul doar cu gandirea.Nu este mare diferenta intre axa timpului si axa fericirii. Putem fi fericiti doar o clipa, insa acea clipa se transforma in ceva trecut, si tot asa fericirea este o continua dezamagire. Exista mereu intrebari de genul: esti fericit cu x, cu y? Mereu suntem tentati sa zicem da. Cred ca raspunsul mai potrivit ar fi, ne simtim bine. Un citat care mi se pare cel mai aproape de realitate:”Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta” mi se pare destul de veritabil tinand cont ca pentru a incerca macar sa fim fericiti trebuie sa uitam toate rautatile care ni sunt facute.Fericirea este prezenta in toate artele omenirii. Daca in pictura fericirea mereu are un inteles abstract, in poezii fericirea este a aceluia care a cunoscut, mai intai de toate dezamagirea. Basmul este singurul unde se poate evada din cotidian, intr-o lume fantastica plina de fericire eterna.
o zi plina de fericire in suflet
o zi plina de fericire in suflet
vineri, 13 august 2010
duminică, 8 august 2010
ADEVARURI ...
Dragostea ne innobileaza sufletele pagane, ne da calitatea de a fi umani si posibilitatea de avea un colt din eternitate.Rodul ei este viata insasi de pe intreg pamantul. Ea este idealul multor naivi (dupa unii) dar cu siguranta acei oameni la sfarsit vor putea spune ca nu au trait degeaba, vor putea privi cu demnitate si mandrie in urma stiind ca ei au existat, exista si vor exista mereu in sufletul cuiva drag.Dragostea implica daruire totala, o credinta sfanta in ceva …in cineva. Este o sclipire, o ratacire de moment ce ne schimba si ne preface intreaga viata, intreaga fiinta. Este o comuniune trup si suflet liber consimtita care ne inalta, ne face sa fim mai buni, mai frumosi. Unii ar numi-o refacerea mitului androginului caci asta a dorit Creatorul nostru pentru noi. Iar noi ne supunem acestei vointe divine. El a dat fiecaruia dintre noi un suflet pereche si odata cu el pasiunea cautarii lui. Nu a dorit ca noi sa fim singuri si nefericiti (caci asta inseamna singuratatea) si ne-a inzestrat cu tot potentialul de a ne regasi, de a ne intregi, de a fi un tot universal suficient sie insusi. Dragostea se citeste in ochii iubitului, poarta catre sufletul lui. Daca ai privit odata adanc in acei ochi esti pierdut pentru totdeauna. Vei dori sa existi doar pentru a te regasi in acea privire si iti va fi suficient.Umblam hai-hui prin lume cautand ceva nedeslusit, iar cand il gasim multi dintre noi refuza sa accepte aceasta esenta a vietii atat de intensa, de complexa si complicata , preferand ceva simplu si superficial. Probabil se tem... si teama este inamicul numarul unu al fericirii. Aceasta teama este devoratoare si nu ne lasa sa fim fericiti asa cum ne-a fost predestinat sa fim.Destinul nu este un dat implacabil, el poate fi modelat. Este un act de vointa si liber arbitru: accepti fericirea sau pleci in cautarea nefericirii. Fericirea poate fi chiar langa noi trebuie doar sa o imbratisam sa-i dam o sansa de a fi. Intr-o revelatie de moment vom intelege. Uneori dragostea doare si nu exista alt antidot decat suferinta pana la limita cea mai de jos pentru a o intelege si a o accepta , pentru a putea merge mai departe.Privim muti de uimire in fata mirajului ei, riscam totul pentru a o avea, sau alteori ii intoarcem spatele nerecunoscatori. Cert este ca trebuie sa luptam pentru ea, sa o cautam, sa ne deschidem sufletul in fata ei, iar atunci cand o gasim sa o pretuim ca pe cel mai frumos dar pe care ni l-a lasat Dumneezeu noua muritorilor.
marți, 3 august 2010
Timpul a scris în mine o poveste.
Ce este timpul meu? Ce este ziua aceasta?! Este dezvăluirea culorilor, miresmelor şi amintirilor… este…anotimpul amorurilor târzii şi al regăsirilor pustii,…este…vremea despărţirilor melancolice,…este…uitare şi chemare,….prăbuşire şi înălţare,…căutare şi pierdere,…găsire şi rătăcire,…mister şi revelaţie… Sunt EU! Păşesc pe covorul moale al frunzelor de viaţă…mă aplec şi îmi culeg demnitatea, trăirile, mă culeg pe mine imaginar şi mă ascund în căuşul palmei, să nu dispar ca o molcomă ceaţă de dimineaţă; prin foşnetul orelor mă caut, ca din sentimente să-mi fac rouă pentru mâine, pentru gânduri curate şi frumoase; îmbrăţişez cântul frunzelor în bătaia vântului din nopţile de nelinişti şi tăceri, chiar dacă ploaia a lovit cu pumnii în dorinţă, în speranţă… M-am ascuns în şoaptele nopţii să-mi frământ a mia oară gândurile… M-a apucat un dor nebun… Şi visez că încă mai pot visa, că încă mai am dorinţe… dar oare mai am? Nu mai suntem atenţi la ce facem şi la ce rostim. Cuvintele au devenit valuri de ceaţă care pier o dată cu noaptea. Ne comportăm precum roboţii, acele mecanisme prost create. Pentru noi, nu finalitatea actelor e importantă şi necesară, ci momentul prezent, care nu oferă decât o imagine iluzorie a “ceva” ce într-un final se dovedeşte a fi un lucru egoist. Cuvintele dau năvală precum cascadele de munte. Sunt reci şi tăioase. Lasă un gust, un iz şi-o amintire care îngheaţă orice zâmbet şi privire…egoism…Azi, cuvintele nu mai au acea sevă mieroasă, acel gust de dulce surâs. Azi au adevenit apăsătoare şi tendenţioase… credem că ne-am maturizat. Complicăm lucrurile fără să ne dăm seama şi tot ce reuşim să facem e să îngreunăm propria ascensiune în rândul “celor mari”. În zadar ne străduim să exprimăm idei şi sentimente care…pentru majoritate nu sunt decât banalităţi. Nu avem timp să regretăm şi totuşi o facem. Nu avem timp să privim înapoi şi totuşi trăim în trecut, ne hrănim cu amintiri şi ecouri… ne pătăm sufletul şi îmbătrânim…
Pentru tine, omule care nu vezi, nu simţi…nu auzi!
Pentru tine, omule care nu vezi, nu simţi…nu auzi!
vineri, 16 iulie 2010
E IN PUTEREA TA
,,Suntem ceea ce gândim, tot ceea ce suntem ia naştere din gândurile noastre, cu gândurile noastre construim lumea``..... ar trebui să avem grijă la gândurile noastre, şi .......la ceea este cu adevărat important în viaţă....când ai găsit asta, păstreaz-o cu grijă.......
Iată un filmuleţ superb,prezentat la un seminar, ce pune accent pe dezvoltare personală, gândire pozitivă, menit a face o primă schimbare mentală....... dedicat unui prieten de suflet, celui care a reuşit să mă scoată din ,,tipare`` şi să mă transforme într-un om mult mai bun......
O zi excelentă tuturor!
ESTE ÎN PUTEREA TA!... indiferent cât de greu va fi, vei reuşi! .....începe cu începutul: ieşi din cutie, îndrăzneşte! .....dă-i drumul!.... curaj, continuă! explorează necunoscutul!.... ai grijă la ţepi!...... visează! .......planifică-ţi succesul.... ţinteşte sus, lansează-te! aleargă! momentul este ACUM! .....apără-ţi poziţia.... urcă spre visele tale!.... urmează-ţi mentorii.... lasă trecutul în trecut...... evaluează cu atenţie..... transformă duşmanii în prieteni...... concentrează-te!..... învaţă permanent...... dă tot ce poţi! .....schimbă-te tu, apoi lumea ...prietenii adevăraţi vor fi cu tine....
--------------------------------------------------------------------------------
Iată un filmuleţ superb,prezentat la un seminar, ce pune accent pe dezvoltare personală, gândire pozitivă, menit a face o primă schimbare mentală....... dedicat unui prieten de suflet, celui care a reuşit să mă scoată din ,,tipare`` şi să mă transforme într-un om mult mai bun......
O zi excelentă tuturor!
ESTE ÎN PUTEREA TA!... indiferent cât de greu va fi, vei reuşi! .....începe cu începutul: ieşi din cutie, îndrăzneşte! .....dă-i drumul!.... curaj, continuă! explorează necunoscutul!.... ai grijă la ţepi!...... visează! .......planifică-ţi succesul.... ţinteşte sus, lansează-te! aleargă! momentul este ACUM! .....apără-ţi poziţia.... urcă spre visele tale!.... urmează-ţi mentorii.... lasă trecutul în trecut...... evaluează cu atenţie..... transformă duşmanii în prieteni...... concentrează-te!..... învaţă permanent...... dă tot ce poţi! .....schimbă-te tu, apoi lumea ...prietenii adevăraţi vor fi cu tine....
--------------------------------------------------------------------------------
joi, 15 iulie 2010
strat de iluzii
Poate era nevoie de un moment de sinceritate fata de mine,in care sa-mi reevaluez perspectivele.Sa-mi desfintez asteptarile. Sa privesc adevarul in fata, sa-mi accept nebuniile de-o clipa ca simple extravagante permise. Suferinta, ca o aventura exterioara prea bogata in indicii.Derutanta. Sa ma redescopar. Sa vorbesc cu mine,despre mine,despre ceea care as vrea sa fiu si stiu ca de-acum, chiar pot fi!Imaginea mea din oglinda nu-mi mai pare atat de straina,invat sa -mi reapartin.In fiecare dimineata imi mai decojesc un strat de iluzii de pe gene.Ca si cum visele si urmele lor s-ar spala prea usor, cu apa rece din izvoare de ratiune.Ca lumina unei dimineti singuratice.Primele raze ma lovesc ca si cum ar fi gata gata sa patrunda prin mine,sa ajunga la usa camerei,aflata in partea opusa,sa inunde toata casa cu sinceritatea lor dezarmanta de particule reflectorizante.Si eu incerc sa nu ma pierd in indicii.Sa ma recapat fara a ma reinventa.Sa-mi ridic ziduri fara a ma pietrifica pe dinauntru.sa stau fata in fata cu lumea,cu lacrimile si cu zambetele unor zile de nebunie urbana,sa fiu pregatita pentru orice,sa simt ca mi-am achitat datoriile fata de noapte.Ca am strans suficienta seva din ganduri.Intotdeauna m-am vazut mai frumoasa in oglinzi frumoase.Imi plac ramele vechi,si imaginile iluzorii. Macar pentru o clipa!La fel de frumoasa ma simt oglindindu-ma in oameni.Nimic nu e final,nimic nu e ireparabil,priincipiile materiei se aplica si gandurilor,de acum stiu ca pot strange in mana cioburi de univers pierdut,fara sa ma tai,si fara sa ma oglindesc in tot ceea ce-a fost
gindurile unei prietene
gindurile unei prietene
Ce e iluzie si ce e realitate ?
Ar trebui considerate povesti de dragoste numai cele impartasite, in care un El iubea o Ea si Ea raspundea pe masura? Dar cand o Ea iubea un El si El habar n-avea?…
Ne proiectam idealurile iubirii dupa modelul cel mai simplu, cel mai aproape de inaltul cerului, de piscul fericirii. Visam, cu suflet fraged, la povesti de dragoste in care ne daruim sufletul si ni se raspunde cu masura inmiita. Citind cartile cele mai frumoase ale lumii, crestem cu speranta ca destinele inimii ne vor fi simple. Ca vom intalni din prima iubirea care sa ne tina o viata si o eternitate. Dar, uneori, ne pomenim ca ne traim vietile mai mult in vis.Ce e iluzie si ce e realitate intr-o poveste de dragoste? Nu-i asa ca sunt adevarate, profunde, si iubirile noastre adolescentine in care il visam pe actorul din filmul preferat, pe cantaretul refrenului acela care ne-a schimbat ritmul batailor inimii, pe scriitorul care a asezat pe hartiile nemuririi cea mai frumoasa nuvela pe care am citit-o vreodata....Eu cred ca exista mari iubiri, chiar daca ne fac sa ne tresalte inima pe furis. Chiar daca nu au sorti de izbanda si niciun viitor. Si, totusi, uneori ma intreb si eu, iubirea lui Scarlett O’Hara pentru Ashley a existat, n-a existat?…
Ne proiectam idealurile iubirii dupa modelul cel mai simplu, cel mai aproape de inaltul cerului, de piscul fericirii. Visam, cu suflet fraged, la povesti de dragoste in care ne daruim sufletul si ni se raspunde cu masura inmiita. Citind cartile cele mai frumoase ale lumii, crestem cu speranta ca destinele inimii ne vor fi simple. Ca vom intalni din prima iubirea care sa ne tina o viata si o eternitate. Dar, uneori, ne pomenim ca ne traim vietile mai mult in vis.Ce e iluzie si ce e realitate intr-o poveste de dragoste? Nu-i asa ca sunt adevarate, profunde, si iubirile noastre adolescentine in care il visam pe actorul din filmul preferat, pe cantaretul refrenului acela care ne-a schimbat ritmul batailor inimii, pe scriitorul care a asezat pe hartiile nemuririi cea mai frumoasa nuvela pe care am citit-o vreodata....Eu cred ca exista mari iubiri, chiar daca ne fac sa ne tresalte inima pe furis. Chiar daca nu au sorti de izbanda si niciun viitor. Si, totusi, uneori ma intreb si eu, iubirea lui Scarlett O’Hara pentru Ashley a existat, n-a existat?…
in memoriam Madalina Manole.....lacrimi si pareri de rau ...ptr un suflet gol...!
Ai văzut cum a răsărit azi soarele? Oare nu se plictiseşte să răsară în fiecare dimineaţă şi să apună în fiecare seară?
Eu nu mă plictisesc să-l privesc la fiecare răsărit şi la fiecare apus. Nu mă plictisesc să ascult sunetul coardelor de raze.. Şi nu mă plictisesc să-l mângâi cu privirea..Zâmbesc văzând cum o floare îi caută căldura, ondulându-se.. încercând să pară mai mare peste toate, ca să poată fii atinsă. Un fluture colorat îşi caută odihna pe o petală.. Uf, a obosit să tot caute petale care să-l camufleze. Se joacă pitita cu alţi fluturi coloraţi.. Ah, unde să se mai ascundă?.. L-au şi găsit! Îşi reia zborul dansând pe muzica soarelui, căutând adăpostul florilor…
in memoriam Madalina Manole.....lacrimi si pareri de rau ...ptr un suflet gol...!
Eu nu mă plictisesc să-l privesc la fiecare răsărit şi la fiecare apus. Nu mă plictisesc să ascult sunetul coardelor de raze.. Şi nu mă plictisesc să-l mângâi cu privirea..Zâmbesc văzând cum o floare îi caută căldura, ondulându-se.. încercând să pară mai mare peste toate, ca să poată fii atinsă. Un fluture colorat îşi caută odihna pe o petală.. Uf, a obosit să tot caute petale care să-l camufleze. Se joacă pitita cu alţi fluturi coloraţi.. Ah, unde să se mai ascundă?.. L-au şi găsit! Îşi reia zborul dansând pe muzica soarelui, căutând adăpostul florilor…
in memoriam Madalina Manole.....lacrimi si pareri de rau ...ptr un suflet gol...!
marți, 6 iulie 2010
PRIETENIE: Unde ma indrept?
PRIETENIE: Unde ma indrept?: "Sa poti atinge capatul pamantului ai nevoie sa fii mai mare decat pamantul. Insa pentru ce ai nevoie sa atingi capatul pamantului? Evolutia ..."
PRIETENIE: GINDURII
PRIETENIE: GINDURII: "Pasii sufletului imi umbla desculti lasand urme abia vizibile pe firicelele de nisip desprinse din clepsidra vietii … zboara precum petalele..."
duminică, 4 iulie 2010
Costin Saltitia Sofia: http://www.bigextracash.com/aft/21c8d42a.html
Costin Saltitia Sofia: http://www.bigextracash.com/aft/21c8d42a.html: "http://www.bigextracash.com/aft/21c8d42a.html"
Ce inseamna iubirea?
Ce inseamna iubirea? Iubirea inseamna sa daruiesti. Sa daruiesti iubire, sentimente……sa te daruiesti pe tine. Multi inteleg gresit iubirea. In societatea de consum in care traim, am fost invatati ca totul este de vanzare, si incercam sa facem si cu iubirea la fel. Atunci cand cumparam ceva persoanei iubite, de la flori si ciocolata, pana la masini si vile, noi facem, o afacere. Oferim ceva, in speranta de a primi altceva in schimb. Incercam sa cumparam sentimentele celuilalt. Unii chiar cred ca iubirea este direct proportionala cu cadourile oferite. Este pacat ca s-a ajuns aici. Ironic, lucrurile sunt mult mai simple decat credem. Exista o lege biblica, care spune ca tot ceea ce daruiesti se va intoarce inzecit la tine. Daca cautam iubire, tot ceea ce avem de facut este sa daruim cat mai multa iubire in jurul nostru. Iubirea sincera nu poate fi cumparata, deci nu o mai asociati cu cadourile si banii. Da, la o aniversare, poti cumpara cadouri celor dragi, dar asta nu are nici o legatura cu iubirea. Le cumperi pentru ca poti, si vrei sa le faci o bucurie. De iubire in schimb, nu iti poti aminti doar la aniversari. Ea trebuie purtata in suflet si daruita neconditionat, zi de zi.Cand iubesti pe cineva, nu inseamna ca acea persoana iti apartine. Poti doar sa speri ca iubirea iti va fi impartasita. Dar nu vrem sa acceptam aceasta si incercam din rasputeri sa stapanim persoana iubita. Lumea din jurul nostru este plina de astfel de exemple : sotul vrea sa isi domine sotia, sotia vrea sa isi domine sotul, parintii vor sa isi domine copiii, mai tarziu copiii vor sa isi domine parintii….etc. Prin aceasta nu facem decat sa ucidem iubirea. Ea va fi repede inlocuita cu alte sentimente ca gelozia, obisnuinta, neincrederea, teama….etc. Cand iubesti pe cineva, nu trebuie sa il ucizi spiritual, nu trebuie sa-l aduci pe “drumul”tau. Trebuie sa fiti asemeni stejarilor care cresc in libertate. Nici unul nu creste in umbra celuilalt. Fiecare are spatiul lui propriu, doar directia este comuna. Un vechi proverb indian spune ca a iubii nu inseamna a te uita unul in ochii celuilalt, ci a privi impreuna in aceasi directie.In alta ordine de idei, atunci cand iubesti, ar fi foarte bine sa uiti tot ceea ce ai invatat despre iubire. Cum nu exista doi oameni la fel, nici iubire identica, nu exista. Atunci cand simti ca iubesti, fi tu insuti, nu spune sau fa anumite lucruri, doar ca asa ai auzit, sau vazut la altii. Lasa iubirea sa se manifeste libera prin tine, tu doar fiind recunoscator
"Despre Costin Saltitia Sofia"
Sint o persoana matura , serioasa si dornica de activitate si comunicare
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
la muzeu
