Suntem o invaluire de ape

Suntem o invaluire de ape, de suflete, de cuvant. Enigmatic si molecular ne cautam polaritatea. Ne regasim, ne placem, interactionam….iar apoi ramane stapan doar Timpul. El conduce acest Univers parfumat de senzatii. Ne indragostim tot mai rar, din pacate. Dorim sa controlam totul: destinul, iubirea si tot ce-i firesc. De ce oare nu ne mai ascultam sufletele? Spun prea multe adevaruri? Dintr-o urata teama de esec fugim, ne ascundem dupa conventii si inghetam acolo. Eu inteleg ca si suferinta are rostul ei. E singura care ne ajuta sa intelegem cu adevarat cine suntem. E specifica meditatiei si instrospectiei. E un dar trist. E insa singurul care ne mai apropie de sufletul nostru.Am ascultat ecoul unui cuvant abia soptit si am simtit ce frumoase valuri poate sa faca in mine fericirea. Sentimentul ca am fost candva un INTREG DE INTELESURI. Ce poate fi mai frumos decat o invitatie la fericire? Eu stiu acum raspunsul: e dorul de dor!