csophia: Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi

csophia: Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi: "Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi. Daca treci prin viata lasand ‘’usi deschise’’ pentru orice eventualitate, niciodata nu te ..."

csophia: Pentru ca suntem prieteni !!

csophia: Pentru ca suntem prieteni !!: "Pentru ca suntem prieteni norii nu sunt asa de intunecosi . Daca in viata mea este cateoadata furtuna, stiu ca acest lucru, acum, nu ma mai..."

Pentru ca suntem prieteni !!

Pentru ca suntem prieteni norii nu sunt asa de intunecosi .
Daca in viata mea este cateoadata furtuna, stiu ca acest lucru, acum, nu ma mai poate zdruncina. Ploaia ma poate biciui, vantul imi poate incetini mersul, stiu insa ca am prieteni dragi, ca putem sa radem impreuna, sa glumim, sa ne impartasim sperantele si dezamagirile, ei sunt umbrela mea.
Pentru ca suntem prieteni ma simt puternica si stiu ca tu ai incredere in mine.
Prietenii sunt persoane care nu-mi datoreaza nimic si imi daruiesc atat de mult !
Sunt oameni care ma fac sa ma simt pretioasa. E o legatura de suflet care face ca prietenia sa functioneze. Sunt scurtele(sau prea lungile....) conversatii in care impartasim sperante sau esecuri. Si faptul ca imi impartasesc ceva din sufletul lor ma face sa ma simt importanta .
Pentru ca suntem prieteni pot infrunta incercarile vietii. Prietenii ma incurajeaza si ma fac sa simt ca deja am invins ! Uneori imi spun si ca am pierdut - un prieten adevarat spune direct, in fata un lucru coplesitor de real si de dur. Si eu imi iau seama la greseala si pot astfel infrunta orice obstacol pe drumul vietii. Daca pierd calea, prietenii ma ajuta sa revin pe drumul cel bun. Daca inving sau pierd, daca am cazut sau ma inalt, spun prietenilor - ei nu ma judeca ci ma incurajeaza. Nu conteaza cum e viata mea acum, prietenii mi i-am gasit aici. Si, cu mirare constat, ca aici inseamna acum „acasa”.
Pentru ca suntem prieteni soarele straluceste mai aproape. Si simt razele prieteniei luminandu-mi viata si incalzindu-mi inima. In cupa prieteniei fiecare toarnã cât are si cat poate. Si totul se niveleazã . Si nu se mai stie care a turnat mult si care a turnat putin. Iar gustul Marqueritei devine, asa amestecat, divin...
Tacerea mea te iubeste, prieten drag. Am nevoie de tine departe acum. Asta, pentru a te simti aproape. Cand voi gasi Dumnezeul din mine il voi pune la picioarele Dumnezeului din tine, in semn de mare prietenie(stiu sigur ca ai un Dumnezeu al tau chiar daca nu recunosti asta. Si nu te-ai lasat vreodata in voia lui. Ai sa inveti asta? )

CUGETARI

Ai grija de gandurile tale pentru ca se vor transforma in vorbe.

Ai grija de vorbele tale pentru ca se vor transforma in fapte.

Ai grija de faptele tale pentru ca se vor transforma in obiceiuri.

Ai grija de obiceiurile tale pentru ca vor fi caracterul tau...

Ai grija de caracterul tau pentru ca el va influenta destinul tau...viata ta.

Frank Outlaw

"Invata sa-ti scrii durerile pe nisip si bucuriile pe stanca"

( Sf. Augustin )

“Daca ti se pare ca poteca vietii tale urmeaza o cale prea intortocheata si ca foarte rar se deschid flori pe marginea ei, gandeste-te ca sufletul tau deschis poate umple cu flori poteca vietii altora.” ANONIM

Dragostea ne innobileaza sufletele pagane

Dragostea ne innobileaza sufletele pagane, ne da calitatea de a fi umani si posibilitatea de avea un colt din eternitate.Rodul ei este viata insasi de pe intreg pamantul. Ea este idealul multor naivi (dupa unii) dar cu siguranta acei oameni la sfarsit vor putea spune ca nu au trait degeaba, vor putea privi cu demnitate si mandrie in urma stiind ca ei au existat, exista si vor exista mereu in sufletul cuiva drag.Dragostea implica daruire totala, o credinta sfanta in ceva …in cineva. Este o sclipire, o ratacire de moment ce ne schimba si ne preface intreaga viata, intreaga fiinta. Este o comuniune trup si suflet liber consimtita care ne inalta, ne face sa fim mai buni, mai frumosi. Unii ar numi-o refacerea mitului androginului caci asta a dorit Creatorul nostru pentru noi. Iar noi ne supunem acestei vointe divine. El a dat fiecaruia dintre noi un suflet pereche si odata cu el pasiunea cautarii lui. Nu a dorit ca noi sa fim singuri si nefericiti (caci asta inseamna singuratatea) si ne-a inzestrat cu tot potentialul de a ne regasi, de a ne intregi, de a fi un tot universal suficient sie insusi. Dragostea se citeste in ochii iubitului, poarta catre sufletul lui. Daca ai privit odata adanc in acei ochi esti pierdut pentru totdeauna. Vei dori sa existi doar pentru a te regasi in acea privire si iti va fi suficient.Umblam hai-hui prin lume cautand ceva nedeslusit, iar cand il gasim multi dintre noi refuza sa accepte aceasta esenta a vietii atat de intensa, de complexa si complicata , preferand ceva simplu si superficial. Probabil se tem... si teama este inamicul numarul unu al fericirii. Aceasta teama este devoratoare si nu ne lasa sa fim fericiti asa cum ne-a fost predestinat sa fim.Destinul nu este un dat implacabil, el poate fi modelat. Este un act de vointa si liber arbitru: accepti fericirea sau pleci in cautarea nefericirii. Fericirea poate fi chiar langa noi trebuie doar sa o imbratisam sa-i dam o sansa de a fi. Intr-o revelatie de moment vom intelege. Uneori dragostea doare si nu exista alt antidot decat suferinta pana la limita cea mai de jos pentru a o intelege si a o accepta , pentru a putea merge mai departe.Privim muti de uimire in fata mirajului ei, riscam totul pentru a o avea, sau alteori ii intoarcem spatele nerecunoscatori. Cert este ca trebuie sa luptam pentru ea, sa o cautam, sa ne deschidem sufletul in fata ei, iar atunci cand o gasim sa o pretuim ca pe cel mai frumos dar pe care ni l-a lasat Dumneezeu noua muritorilor.

jertfa

Iubirea este singura pasiune care te rasplateste cu o moneda fabricata de ea insasi… jertfa.”
Poate ca este adevarat ce se scrie in carti… si cred… cand aud ca exista sufletul pereche… ca exista oameni care sunt nascuti unul pentru celalalt… nu trebuie decat sa-l cauti … sa-i dai sansa sa-ti intalneasca privirea… caci fericirea adevarata e totdeauna o clipa… iar aceasta clipa poate fi exact acea privire! TRIST… sunt oameni pe acest pamant care intr-o viata nu reusesc sa intampine aceasta clipa… sau nu ii acorda atentia necesara!
Dragostea e “hoata”… te fura… te inseala… dar tot ea este aceea care reuseste sa te faca sa urci pe cele mai inalte piedestale sufletesti… este singura ce te poate salva din lumea asta cruda si plina de negura… “Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd....

De unde vin lacrimile?

M-ai intrebat nu demult ce inseamna lacrimile pentru mine si atunci nu ti-am putut raspunde. Insa daca m-ai fi vazut plangand, atunci cand am aflat ca Ingerul Albastru a plecat, ai fi inteles poate...De unde vin lacrimile? Sa fie ingerii responsabili de stralucirea lor amara? Cu siguranta, lacrimile sunt urmele lor, pentru ca fara de ingeri, eu n-as fi aflat ca plang din regretul paradisului.
Azi, toate lacrimile mele se duc in sus, de parca si-ar cauta sufletul pierdut printre stele, sau poate cerul e doar o alta treapta pentru purificarea inimii?Cu ce ar putea fi comparat atunci un suspin de inger? Nu stiu de ce, dar simt ca de multe ori nu ma intelegeti. V-ati obisnuit prea mult cu voi, incat adesea uitati... Nu intelegeti ca nu vreau sa pun dorinta inimii mele doar in inima mea?Am inceput incet, incet sa devin dependenta de a ma purifica prin lacrimi si sufletul meu asteapta cu infrigurare acea picatura de Lacrima Albastra.Voi ajunge vreodata atat de pura, incat sa nu ma mai pot oglindi decat in lacrimi de ingeri?De ce ma simt oare atat de legata de muzica? Uneori nu pot face o diferenta intre lacrimi si muzica. De multe ori plang cantand sau cant plangand. Muzica se naste pentru mine din regretul caderii din paradis, e ca o amintire ca acolo si ea da nastere la urmele acestui regret, la lacrimi. De aceea, nu exista muzica fara amintirea paradisului si a caderii.Si m-am intrebat de ce am cazut si tot eu am cautat sa-mi raspund. Secretul se afla cu siguranta in mine, mi-ai spus, dincolo de tot ce a fost candva. Raspunsul va trebui deci sa-l descopar singura, dar poate nici nu va mai fi nevoie. Poate-l stiu deja...Cu cat inaintez in viata, imi dau seama ca imi recastig amintirile. Totul a mai fost candva. Adesea am impresia ca imit o lume pe care am mai trait-o, asta poate pentru ca nu castig nimic, ci ma recastig.

Suntem o invaluire de ape

Suntem o invaluire de ape, de suflete, de cuvant. Enigmatic si molecular ne cautam polaritatea. Ne regasim, ne placem, interactionam….iar apoi ramane stapan doar Timpul. El conduce acest Univers parfumat de senzatii. Ne indragostim tot mai rar, din pacate. Dorim sa controlam totul: destinul, iubirea si tot ce-i firesc. De ce oare nu ne mai ascultam sufletele? Spun prea multe adevaruri? Dintr-o urata teama de esec fugim, ne ascundem dupa conventii si inghetam acolo. Eu inteleg ca si suferinta are rostul ei. E singura care ne ajuta sa intelegem cu adevarat cine suntem. E specifica meditatiei si instrospectiei. E un dar trist. E insa singurul care ne mai apropie de sufletul nostru.Am ascultat ecoul unui cuvant abia soptit si am simtit ce frumoase valuri poate sa faca in mine fericirea. Sentimentul ca am fost candva un INTREG DE INTELESURI. Ce poate fi mai frumos decat o invitatie la fericire? Eu stiu acum raspunsul: e dorul de dor!

PRINZONIERII A TREI TIMPURI ..

Cu totii credem ca suntem prizonierii a trei timpuri: trecut, prezent, viitor. Din pacate, sau din fericire, nu traim in nici unul din cele trei segmente de timp. In trecut niciodata nu putem fi, reala este doar clipa prezentului, insa este doar o clipa relativa,caci de fiecare data cand vorbim clipa reala devine o clipa trecuta. Iar viitorul este doar o proiectie nesigura a mintii.Nu ne putem plimba pe axa timpul doar cu gandirea.Nu este mare diferenta intre axa timpului si axa fericirii. Putem fi fericiti doar o clipa, insa acea clipa se transforma in ceva trecut, si tot asa fericirea este o continua dezamagire. Exista mereu intrebari de genul: esti fericit cu x, cu y? Mereu suntem tentati sa zicem da. Cred ca raspunsul mai potrivit ar fi, ne simtim bine. Un citat care mi se pare cel mai aproape de realitate:”Fericirea nu este nimic decat sanatate buna si o memorie proasta” mi se pare destul de veritabil tinand cont ca pentru a incerca macar sa fim fericiti trebuie sa uitam toate rautatile care ni sunt facute.Fericirea este prezenta in toate artele omenirii. Daca in pictura fericirea mereu are un inteles abstract, in poezii fericirea este a aceluia care a cunoscut, mai intai de toate dezamagirea. Basmul este singurul unde se poate evada din cotidian, intr-o lume fantastica plina de fericire eterna.
o zi plina de fericire in suflet

de ce iubim barbatii???

...Iarta-mi anii...

PRIETENIA SUPER BY LAURENTIU COZMA.wmv

WEEKEND FERICIT ! - BY LAURENTIU COZMA.wmv

...DACA TU...

...DAR,MI-E DOR...

,,IUBESTE CA SA FII IUBIT ,,

,,AS VREA SA VIN LA TINE,,

Ne-am cunoscut in clipe triste !!~~Tinu Veresezan.mpg

Viata, Viata....mpg

TE ASTEPT by LAURENTIU COZMA

PLOAIA DE LACRIMI by LAURENTIU COZMA

Sunt acolo, caută-mă cândva..by LAURENTIU COZMA

ADEVARURI ...

Dragostea ne innobileaza sufletele pagane, ne da calitatea de a fi umani si posibilitatea de avea un colt din eternitate.Rodul ei este viata insasi de pe intreg pamantul. Ea este idealul multor naivi (dupa unii) dar cu siguranta acei oameni la sfarsit vor putea spune ca nu au trait degeaba, vor putea privi cu demnitate si mandrie in urma stiind ca ei au existat, exista si vor exista mereu in sufletul cuiva drag.Dragostea implica daruire totala, o credinta sfanta in ceva …in cineva. Este o sclipire, o ratacire de moment ce ne schimba si ne preface intreaga viata, intreaga fiinta. Este o comuniune trup si suflet liber consimtita care ne inalta, ne face sa fim mai buni, mai frumosi. Unii ar numi-o refacerea mitului androginului caci asta a dorit Creatorul nostru pentru noi. Iar noi ne supunem acestei vointe divine. El a dat fiecaruia dintre noi un suflet pereche si odata cu el pasiunea cautarii lui. Nu a dorit ca noi sa fim singuri si nefericiti (caci asta inseamna singuratatea) si ne-a inzestrat cu tot potentialul de a ne regasi, de a ne intregi, de a fi un tot universal suficient sie insusi. Dragostea se citeste in ochii iubitului, poarta catre sufletul lui. Daca ai privit odata adanc in acei ochi esti pierdut pentru totdeauna. Vei dori sa existi doar pentru a te regasi in acea privire si iti va fi suficient.Umblam hai-hui prin lume cautand ceva nedeslusit, iar cand il gasim multi dintre noi refuza sa accepte aceasta esenta a vietii atat de intensa, de complexa si complicata , preferand ceva simplu si superficial. Probabil se tem... si teama este inamicul numarul unu al fericirii. Aceasta teama este devoratoare si nu ne lasa sa fim fericiti asa cum ne-a fost predestinat sa fim.Destinul nu este un dat implacabil, el poate fi modelat. Este un act de vointa si liber arbitru: accepti fericirea sau pleci in cautarea nefericirii. Fericirea poate fi chiar langa noi trebuie doar sa o imbratisam sa-i dam o sansa de a fi. Intr-o revelatie de moment vom intelege. Uneori dragostea doare si nu exista alt antidot decat suferinta pana la limita cea mai de jos pentru a o intelege si a o accepta , pentru a putea merge mai departe.Privim muti de uimire in fata mirajului ei, riscam totul pentru a o avea, sau alteori ii intoarcem spatele nerecunoscatori. Cert este ca trebuie sa luptam pentru ea, sa o cautam, sa ne deschidem sufletul in fata ei, iar atunci cand o gasim sa o pretuim ca pe cel mai frumos dar pe care ni l-a lasat Dumneezeu noua muritorilor.

Timpul a scris în mine o poveste.

Ce este timpul meu? Ce este ziua aceasta?! Este dezvăluirea culorilor, miresmelor şi amintirilor… este…anotimpul amorurilor târzii şi al regăsirilor pustii,…este…vremea despărţirilor melancolice,…este…uitare şi chemare,….prăbuşire şi înălţare,…căutare şi pierdere,…găsire şi rătăcire,…mister şi revelaţie… Sunt EU! Păşesc pe covorul moale al frunzelor de viaţă…mă aplec şi îmi culeg demnitatea, trăirile, mă culeg pe mine imaginar şi mă ascund în căuşul palmei, să nu dispar ca o molcomă ceaţă de dimineaţă; prin foşnetul orelor mă caut, ca din sentimente să-mi fac rouă pentru mâine, pentru gânduri curate şi frumoase; îmbrăţişez cântul frunzelor în bătaia vântului din nopţile de nelinişti şi tăceri, chiar dacă ploaia a lovit cu pumnii în dorinţă, în speranţă… M-am ascuns în şoaptele nopţii să-mi frământ a mia oară gândurile… M-a apucat un dor nebun… Şi visez că încă mai pot visa, că încă mai am dorinţe… dar oare mai am? Nu mai suntem atenţi la ce facem şi la ce rostim. Cuvintele au devenit valuri de ceaţă care pier o dată cu noaptea. Ne comportăm precum roboţii, acele mecanisme prost create. Pentru noi, nu finalitatea actelor e importantă şi necesară, ci momentul prezent, care nu oferă decât o imagine iluzorie a “ceva” ce într-un final se dovedeşte a fi un lucru egoist. Cuvintele dau năvală precum cascadele de munte. Sunt reci şi tăioase. Lasă un gust, un iz şi-o amintire care îngheaţă orice zâmbet şi privire…egoism…Azi, cuvintele nu mai au acea sevă mieroasă, acel gust de dulce surâs. Azi au adevenit apăsătoare şi tendenţioase… credem că ne-am maturizat. Complicăm lucrurile fără să ne dăm seama şi tot ce reuşim să facem e să îngreunăm propria ascensiune în rândul “celor mari”. În zadar ne străduim să exprimăm idei şi sentimente care…pentru majoritate nu sunt decât banalităţi. Nu avem timp să regretăm şi totuşi o facem. Nu avem timp să privim înapoi şi totuşi trăim în trecut, ne hrănim cu amintiri şi ecouri… ne pătăm sufletul şi îmbătrânim…
Pentru tine, omule care nu vezi, nu simţi…nu auzi!